Biblioteca Comunală Băiuţ

Luni: 12-18;

Marţi, Miercuri: Joi 8-16;

Vineri: 8-14;

Funcţionează în 5 săli frumos aranjate – specific metodelor biblioteconomice, având rafturi metalice şi de lemn, toate primite din Olanda. Fiecare sală este dotată cu măsuţă şi fotolii pt. lectură. Sala de lectură în amenajare (a şasea sală).

Comuna Băiuţ este situată la o altitudine medie de 650m, în partea sudică a jud. Maramureş, la 80 km SE de municipiul Baia Mare şi 30 km NE de oraşul Târgu Lăpuş. Localitatea este aşezată într-o depresiune intramontană specifică pe cursul superior al râului Lăpuş şi afluenţii acestuia. Menţionată documentar încă din anul 1315, datorită activităţilor miniere din zonă, localitatea a avut mai multe denumiri de-a lungul timpului printre care Olah Laposbanya, Bayutz sau Erzsebetbanya.
Aşezată într-un cadru geografic pitoresc, precum şi prezenţa unor obiective naturale şi de interes antropic, conferă comunei calitatea de microzonă turistică deosebită având multe atribute ale unei staţiuni climaterice.

OBIECTIVE TURISTICE:

-  Peştera cu Oase – descoperită în anul 1862 de geologul austriac Franz Posepny, este situată la cca. 2km din drumul principal spre satul Poiana Botizii. Resturile fosile ale ursului de cavernă „Ursus spaeleus”, descoperite aici, dovedesc că rigorile iernii din perioada glaciară pleistocenă s-au manifestat din plin şi pe plaiurile acestor munţi mici, nu numai în etajele superioare ale masivelor carpatice înalte. Datorită acestor resturi fosile (extrase integral din sec. XIX), peştera a fost declarată rezervaţie speologică de mare interes ştiinţific şi paleontologic.
-  Rezervaţia „Tăul Negru” – situată în apropierea văii Chelementului, este o mlaştină oligotrofă în care vegetează planta insectivoră Roua Cerului (Drosera Rotundifolia) una dintre puţinele plante insectivore care poate fi întâlnită şi în România.
-  Izvorul mineral pulsatoriu (borcutul) din Poiana Botizii – situat la confluenţa văii Poienii şi Cizma, aprox. 3km nord de centrul localităţii Poiana Botizii, a fost descoperit în anul 1969 prin executarea unui foraj de cercetare. Pulsurile au o periodicitate de 10-12 minute, cu o ridicare a nuvelului apei de 30-40cm (iniţial era de peste 1m, un adevărat „gheizer”). Izvorul face parte din aureola mofetică Oaş-Gutâi-Ţibleş iar pulsurile sunt datorate acumulărilor de gaze (CO2 şi H2S) în încăperi subterane naturale, până ce presiunea gazelor o depăşeşte pe cea a coloanei de apă, iar prin ieşirea bruscă a gazelor la suprafaţă este antrenată şi coloana de apă minerală.
-  Munţii Lăpuşului – constituie o adevărată împărăţie de plaiuri şi obcini, cu păduri şi poieni, care pot constitui o reală atracţie pentru cei dornici de recreere şi pentru cei care practică drumeţia montană. În Munţii Lăpuşului, puternic împăduriţi, cantitatea de aerosoli terpenici formaţi în pădurile de conifere, determină o mare puritate a aerului respectiv o puternică aeoroionizare negativă, recomandată de medici în ameliorarea astmului bronşic prin (practicarea climatoterapiei prin aşa-numitele „băi de aer”.
-  Biserica de lemn „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” – din satul Poiana Botizii, ridicată în anul 1830. Este o realizare tehncio-materială deosebită, reprezentând chintesenţa îndelungatei evoluţii a civilizaţiei lemnului, caracteristică a acestei regiuni.
-  Monumentul Mineritului – ridicat în anul 2003 în centrul localităţii Strîmbu-Băiuţ simbolizând o ocupaţie de 7 secole a localnicilor.